De ce manifestă o persoană calități într-o mulțime pe care nu le arată atunci când este singură și acționează de una singură? De ce, sub influența maselor, abilitățile lor cognitive se diminuează, au reacții emoționale extreme sau arată dezinteres și sacrificiu de sine? Aceasta este ceea ce Freud consideră întrebarea esențială a unei psihologii a maselor. Și nu este preocupat de aceasta doar pentru că "fenomenele de masă" încep să domine în societatea timpului său, nici pentru că în perioada matură a gândirii sale aspiră să formeze o abordare antropologică mai largă, dincolo de patologia pacientului individual. Pentru el, psihologia individuală nu poate exista separat de influența celorlalți; ea a apărut în cele din urmă din psihologia maselor. Făcând un ocol, prin urmare, în teoriile timpului său cu privire la formarea masei, Freud va argumenta că formarea acesteia se datorează în primul rând relațiilor libidinale. Va continua incursiunile sale îndrăznețe în preistorie, unde va întâlni formarea masei arhaice și a hordelor primitive, pentru a explica relațiile emoționale dintre indivizi, precum și cu liderul, pornind de la uciderea tatălui arhaic.
Concepte precum identificarea, precum și un nou nivel al Eului, Eul ideal, vor fi folosite pentru a clarifica misterul influenței pe care liderii o exercită asupra indivizilor din masă. La fel se întâmplă și cu conceptul de hipnoză, la care Freud revine, pentru a-și reafirma relațiile privilegiate, dar și enigmatice, cu inconștientul.