În această carte, urmărim colaborarea politică, economică și armată cu ocupantul așa cum s-a manifestat în regiunea Attica. Prin studiul arhivelor care sunt publicate pentru prima dată, sunt descrise acțiunile celor care au colaborat, sunt examinate motivele și mecanismele dezvoltării fenomenului de colaborare, precum și condițiile politice și economice care au favorizat apariția acestuia.

Politicile urmate de cele trei guverne de ocupație grecești, rolul comercianților, industriașilor, inginerilor civili și al altora în tranzacțiile economice cu ocupanții, acțiunile Jandarmeriei Regale Grecești, ale Batalioanelor de Securitate, ale agenților greci ai SS și ale altora care au format aripa armată a colaborării, și tratamentul lor judiciar după sfârșitul ocupației, sunt în centrul acestui studiu.

Colaborarea cu ocupantul a caracterizat viața de zi cu zi în întreaga Europă ocupată. Politicieni, personal militar, oameni de afaceri, primari, judecători, preoți, jurnaliști, au colaborat îndeaproape cu autoritățile de ocupație din diverse motive. Victoria aparentă inițială a Germaniei în război, anticomunismul, dobândirea rapidă și ușoară a bogăției, alinierea ideologică cu Germania Național-Socialistă și Italia Fascistă, nevoia de supraviețuire, au fost câteva dintre ele. 

În Grecia, deși au trecut 80 de ani întregi de la sfârșitul ocupației, problema colaborării cu ocupantul rămâne un subiect tabu. Acesta este rezultatul amneziei politice urmate de toate guvernele postbelice, în încercarea lor de a gestiona consecințele politice ale traumei colective fără precedent, în intensitate și extindere, cauzate societății grecești de colaborare. Colaborarea cu ocupantul a fost punctul de plecare al noii diviziuni, care, cu contribuția altor factori, a dus la conflictele civile din timpul ocupației, evenimentele din decembrie și, în cele din urmă, la războiul civil din anii 1940.