Dacă iei zece câini și-i lași într-o sălbăticie unde nu trece suflet viu, acești câini se vor transforma în lupi în câteva săptămâni...

Cu rotația inexplicabilă pe care o urmează un floarea-soarelui al nopții, arta lui Z.Z. - confirmată cu bucurie în această a treia carte a ei, care este și primul ei roman - dovedește că poți scrie ca și cum ai încerca să rezolvi magia lumii sau ca și cum ai exorciza soluția acesteia.

Tema persistentă a acestor povești: cum gustă cineva mierea pe secure, este și răspunsul la fascinanta slăbiciune a naratorului: incapabil să reziste decăderii tăcerii, ea își vindecă tăcerea cu literatură.

Cititorul are norocul rar de a intra într-o lume heraldică, în care oamenii există ca idoli dizolvați, care sunt încurcați în țesătura narativă într-un mod enigmatic, așa cum o frază muzicală se infiltrează neașteptat într-o pictură.

K.P.