Pentru a închide ușa în fața unei probleme, pentru a pretinde că nu o vedem, pentru a ascunde faptele, pentru a refuza să le învățăm, pentru a vedea selectiv, toate acestea sunt expresii ale "negării", respingerea faptului că există o realitate neplăcută. După cum se menționează în versiunea originală a cărții, alcoolicii care refuză să recunoască starea lor, oamenii care resping suspiciunile de infidelitate ale partenerului lor, soția care nu observă că soțul ei abuzează de fiica lor, toți sunt presupuși a fi "în negare". Guvernele neagă responsabilitatea lor pentru atrocități, în timp ce le planifică în așa fel încât să obțină "negarea maximă" că acestea au avut loc.

Negarea, potrivit lui Cohen, nu este doar o problemă personală, ci este înrădăcinată în "vitrina ideologică a statului" și servește ca un instrument de acoperire a atrocităților prin exploatarea problemelor birocratice.

Cartea Situațiilor de Negare este prima studie cuprinzătoare a modurilor personale și politice în care realitățile neplăcute sunt evitate și ocolite. Paginile sale explorează o varietate de fenomene, de la studii clinice ale depresiei la imagini media ale durerii, precum și explicații despre modul în care "martorul pasiv" și așa-numita "oboseală a compasiunii" sunt formate.

Într-o perioadă în care infracțiunile sunt tot mai des văzute ca o soluție individuală și în care infracțiunile de stat devin, din nefericire, obișnuite, această lucrare clasică readuce în prim-plan problema responsabilității pentru cei care, conform legii, sunt obligați să protejeze drepturile. Dar mai presus de toate, ridică întrebarea prevenirii acestor situații.