Psihopatologia dezvoltării este a doua ediție a volumului anterior, intitulat "Psihopatologia evoluționistă - o abordare dezvoltării" (2011). Ca și în cazul fiecărei ediții ulterioare, aceasta își propune să fie o versiune îmbunătățită a primei ediții, atât în ceea ce privește structura, cât și conținutul. Aceasta se realizează prin satisfacerea a două condiții: menținerea elementelor pozitive ale ediției anterioare și adăugarea de elemente noi, care îmbogățesc discuția asupra subiectelor sale, în scopul de a oferi cititorului o lucrare cu adevărat nouă.
Mai exact: (a) se pune și mai mult accent pe cadrul inovator al "celor cinci teme recurente", bijuteria coroanei fiind axioma: "Comportamentele maladaptive sunt abateri de la cursul normal și se exprimă într-un continuum de severitate". (b) Se prezintă toate abordările teoretice cunoscute, astfel încât cititorul să aibă o imagine completă a posibilelor cauze ale comportamentului problematic. (c) Se utilizează în întregime cele trei modele disponibile pentru clasificarea comportamentului maladaptiv, respectiv modelele clinice, empirice/factoriale și educaționale.

Cele două schimbări cele mai semnificative pe care le prezintă această ediție sunt: (a) adăugarea de date noi din literatura contemporană, care îmbogățește cunoștințele noastre despre psihopatologia copilului și adolescentului cu descoperiri din studii empirice și clinice recente, și (b) adoptarea schimbărilor aduse de Manualul Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mentale în ultima sa ediție (DSM-5). Această schimbare este elementul nou cel mai emblematic al manualului și este evidentă atât în structura, cât și în conținutul său. Cele mai importante schimbări sunt crearea de noi categorii de diagnostic, modificări ale criteriilor de diagnostic pentru anumite tulburări și adăugarea de criterii pentru diagnosticarea tulburărilor în viața adultă sau la vârste foarte mici.