Chiar și după moartea sa în 2015, savantul și povestitorul Oliver Sacks continuă să îmbogățească lumea științei și literaturii cu studii captivante și insightful asupra creierului uman. În această carte, Sacks redescoperă ritmul și simplitatea care caracterizează lucrarea sa foarte citită "Bărbatul care și-a luat soția drept pălărie". O lucrare uimitoare de neuropsihologie și neurologie comportamentală, scrisă cu înțelepciunea și simplitatea stilului târziu al marilor creatori, cu intervenții și adnotări minime, "o carte existențială și personală, o penetrare empatică completă în experiența și lumea fiecărui pacient" (așa cum a scris el însuși în "Treziri", care totuși nu a scăpat complet de genul "clasic" al descrierii medicale). Adevărata literatură clinică, "știința romantică" cum a numit-o Luria, pe care el a introdus-o înainte ca Sacks să o facă atât de populară.
Autorul nu ezită să devină autobiografic și liric în unele dintre textele sale, în modul minunat în care a descris grădinile londoneze din Kew Gardens în "Insula celor fără culoare". Există referințe constante la literatură - cu Beckett, Proust, Dostoievski - și la filozofie și gândire - cu Wittgenstein, Kant, Hobbes, Descartes, Einstein, etc.
"Totul la locul lui" este o reflecție mult mai personală asupra lucrurilor nesfârșite care l-au fascinat pe autor de-a lungul vieții sale: de la pene, înot și sepii până la povestiri de caz care explorează schizofrenia, demența și boala Alzheimer.
O celebrare a experienței umane și în același timp o privire fantasmagorică într-o minte fascinată permanent de lumea din jur, "Totul la locul lui" captivează cititorii cu empatia, erudiția și scriitura întotdeauna strălucitoare a lui Sacks.