În 1981, trei oameni de știință greci, Panagiotis Varotsos, Kaisaras Alexopoulos și Konstantinos Nomikos, au prezentat metoda pe care au dezvoltat-o pentru predicția cutremurelor pe termen scurt, cunoscută sub numele de metoda VAN. Imediat după publicarea sa, a izbucnit o controversă aprigă în comunitatea științifică în ceea ce privește posibilitatea de a prezice cutremurele.

Controversa nu s-a limitat doar la oamenii de știință greci, ci a devenit unul dintre cele mai importante episoade în dezbaterea internațională privind predicția cutremurelor. Disputa a depășit curând limitele comunității științifice, deoarece multe dintre episoadele sale s-au desfășurat în sfera publică. Publicul larg din Grecia a fost martor pentru prima dată la dezacordurile dintre oamenii de știință prin intermediul televiziunii și ziarelor, într-un dialog intens și tensionat.

Cu toate acestea, de ce a apărut această dispută în particular? Nu este neobișnuit ca dezacordurile să apară între oamenii de știință, dar nu toate se transformă în controverse. Ce factori au influențat dezvoltarea acesteia? Au fost pur și simplu științifici sau au jucat și factori din afara procesului științific un rol? Ce se întâmplă atunci când incertitudinea inherentă cunoașterii științifice devine vizibilă în sfera publică? Cum afectează percepția publică asupra științei? Care este relația dintre știință și politică atunci când aceasta din urmă trebuie să se bazeze pe prima pentru a lua decizii dificile? Acestea sunt câteva dintre întrebările abordate în această carte pentru a arunca lumină atât asupra controversei privind predicția cutremurelor în Grecia, cât și, în măsura posibilităților sale, asupra rolului științei în societățile moderne. Unele dintre aceste întrebări au apărut și în timpul gestionării actualei pandemii COVID-19, aducând din nou în prim-plan relația dintre știință, politică și mass-media, de data aceasta în domeniul biologiei și medicinei.