"Dacă iei zece câini și-i lași într-o sălbăticie în care nu trece suflet viu, acești câini în câteva săptămâni se vor transforma în lupi..."

Cu rotația inexplicabilă care ar urma unei floarea-soarelui de noapte, arta lui Z.Z. - verificată cu bucurie în această a treia carte a ei, care este și primul ei roman - demonstrează că poți scrie ca și cum ai încerca să rezolvi magia lumii sau ca și cum ai exorciza soluția acesteia.

Tema persistentă a acestor povestiri: cum gustă cineva mierea pe o secure, este și răspunsul la fascinanta slăbiciune a naratoarei: incapabilă să suporte decăderea tăcerii, ea își vindecă tăcerea cu literatură.

Cititorul are norocul rar de a intra într-o lume heraldică, în care oamenii există ca idoli dizolvați, care se încurcă în țesătura narativă într-un mod enigmatic, asemenea unei fraze muzicale care se infiltrează neașteptat într-o pictură.

K.P.