"Umanitatea," a spus John Stuart Mill, "nu va uita niciodată că a existat un Socrate, și că a fost condamnat la moarte pentru că s-a ciocnit cu autoritatea și opinia publică a vremii sale."

Ceva similar s-ar putea spune despre Wilhelm Reich, care a fost trimis în închisorile federale din America pe acuzații care astăzi ar face orice persoană activă să zâmbească - sau să râdă - și acolo, în închisoare, a murit ridiculizat de presă și opinia publică, după ce a fost martor la condamnarea teoriilor sale și arderea cărților sale.

Studentul iubit al lui Freud a scris Ascultă, omule mic în 1946 și l-a publicat în 1948. Este strigătul de angoasă al unui mare gânditor, care vede semințele fascismului și totalitarismului în persoana comună, de zi cu zi: cel care este oprimat și se revoltă, și totuși poate să se plece în fața dușmanilor săi și să-și ucidă prietenii. Care se simte ca "poporul," și dacă se întâmplă să fie numit "reprezentant" al acestui popor, abuzează de puterea sa și se comportă mai brutal decât clasa conducătoare care l-a zdrobit până atunci.