De la începutul creației, călătoria sufletului prin tărâmurile universale a fost înregistrată. În fiecare sistem planetar, legătura comunicativă și relația comunicativă a sufletului cu fiecare sistem biologic planetar respectiv sunt simțurile. Sufletul are capacitatea de a produce și individualiza simțurile acolo, generându-le, iar apoi acestea se extind în starea asimilativă a atmosferei planetare și a sistemului său biologic. Simultan, sufletul începe să aibă o interacțiune cooperativă acceptabilă cu sistemul planetar. Este momentul când planeta începe să-și contureze veșmântul psihosomatic. Forța motrice a relației dintre viață și non-viață sunt simțurile. Acestea sunt cele care oferă plasament expresiv sufletului, pe baza căruia se formează veșmântul său, pe care îl definim ca dimensiunea fizică.
Dimensiunea fizică este întotdeauna într-o poziție cinetică activă și într-o relație între plasamentul fizic și mobilitatea senzorială. Această mobilitate determină imediat expresia vieții.
[...]