„Sfântul și Marele Sinod” și-a încheiat lucrările și a fost trimis în viața Bisericii și în istoria ei, unde va fi judecat. Istoria îi va da și numele său adevărat, pentru că știm că unele Sinoade, deși caracterizate ca Ecumenice, au fost respinse de Sinoadele ulterioare, în timp ce altele, deși convocate ca Locale, au câștigat autoritate ecumenică. Aceasta se datorează deciziilor pe care le-au luat și acceptării sau respingerii lor de către întreaga Biserică.

În general, Sinoadele sunt judecate de cei care au o minte iluminată și o experiență mistică, pentru că ei constituie conștiința vigilentă a Bisericii, ca aceia care au „mintea lui Hristos” (1 Corinteni 2:16), ei au o „conștiință doctrinară”.

Unii ar putea să batjocorească ideile de purificare, iluminare și deificare, dar în realitate, acestea sunt fundamentul vieții ortodoxe, așa cum explică sfântul Dionisie Areopagitul în textul „Despre Ierarhia Bisericească”, și așa cum subliniază toți Părinții Bisericii.

Prin urmare, așa cum este scris în „Sinodiconul Ortodoxiei”, urmăm „învățăturile Sfinților Părinți inspirați de Dumnezeu și mentalitatea pioasă a Bisericii”, adică învățăturile sfinților inspirați de Dumnezeu sunt strâns legate de mentalitatea Bisericii.