"Și totuși era aici," spune el. "Ce lucru? Paradisul?"

În toamna timpurie a anului 1975, Pier Paolo Pasolini trimite lui Eduardo De Filippo ultima, deși încă neîncheiată, versiune a scenariului - sau mai degrabă, am spune, schița - următorului său film planificat după "Salo sau cele 120 de zile ale Sodomei" [...]. În aceste pagini, pe care De Filippo le primește cu aproximativ o lună înainte de asasinarea lui Pasolini, "există în esență totul."

Un text literar, în curând să-și găsească forma finală ca scenariu al filmului nerealizat al lui Pier Paolo Pasolini, cu care intenționa să-și încheie cariera cinematografică, este transformat - pentru prima dată în greacă - într-o carte.