Transportul maritim de coastă a jucat și continuă să joace un rol crucial în coeziunea Greciei. Dintr-o perspectivă geografică, este "puntea" care leagă continentul de insule, creând autostrăzi maritime. Dintr-o perspectivă economică și socială, acesta are un impact decisiv asupra nivelului de dezvoltare economică, în special în ceea ce privește populația și atractivitatea destinațiilor insulare, creând noi oportunități pentru dezvoltare, stabilire și îmbunătățirea calității vieții.
Acești factori explică și implicarea de lungă durată a statului și mobilizarea partenerilor sociali în ceea ce privește cadrul operațional al transportului maritim de coastă. Eforturile de abordare a "problemei maritime" s-au concentrat, din nefericire, asupra percepției că este o problemă de gestionare a navelor, mai degrabă decât dezvoltarea unui sistem integrat de transport insular. Deficiențele sunt evidente în special în problemele de înregistrare, clarificare și determinare a nivelului necesar de servicii insulare.
În procesul de dezvoltare a sistemului de transport în Grecia insulară, logica bunului public, care necesită furnizarea neîntreruptă a serviciilor de transport, intră în conflict în diverse moduri cu logica sustenabilității economice a unui serviciu. Având în vedere sezonul intens al cererii în diverse zone insulare, conflictul dintre aceste două percepții devine și mai complicat.
Această studie înregistrează și analizează situația existentă a transportului în zona insulară și stabilește condițiile pentru formarea unei propuneri integrate și realiste de caracter instituțional și operațional, în scopul asigurării furnizării de servicii de transport fiabile.