Lucrarea clasică "Civilizația Bizantină" (1933) de Steven Runciman, unul dintre cei mai importanți bizantinologi ai secolului al XX-lea, este o prezentare cuprinzătoare, dar concisă, a Istoriei Bizantine, de la înființarea Constantinopolului în secolul al IV-lea până la cucerirea sa de către otomani în 1453.

Timp de secole, istoricii Occidentului au considerat cultura bizantină inferioară culturilor antice grecești și romane, precum și culturilor ulterioare din Europa Occidentală. Steven Runciman a fost unul dintre primii care a contestat această viziune, evidențiind nu numai caracterul unic al Imperiului Bizantin, ci și realizările acestuia în diferite domenii.

În această carte, cu adâncime și spirit critic, autorul explorează subiecte precum structura de stat și administrația în Bizanț, rolul religiei și al Bisericii, armata și diplomația, viața economică și socială, educația, literatura și artele frumoase, relațiile Imperiului Bizantin cu alte popoare, precum și cu Islamul și Occidentul.

"Scopul acestei cărți este de a oferi o imagine generală a culturii Imperiului Roman în perioada în care capitala sa era Constantinopol. Cu alte cuvinte, a acelei culturi elenistico-romane cunoscută mai bine sub numele de bizantină. Este o perioadă extrem de lungă, aproximativ unsprezece secole, în care au avut loc multe schimbări și transformări. Cu toate acestea, am încercat să mă concentrez asupra elementelor care au caracterizat Imperiul Bizantin pe parcursul întregii sale durate."

Din prefața autorului

Este curios faptul că majoritatea istoricilor serioși decid acum să se concentreze pe perioade relativ scurte și poate pe arii geografice limitate. Dar este corect pentru istorie? Fiecare perioadă istorică depinde de ceea ce s-a întâmplat înaintea ei, iar semnificația sa depinde de evenimentele care urmează. Istoria nu este o serie de bălți stagnante. Este un râu învolburat.

Steven Runciman