Studiul prezent își propune să înțeleagă modurile în care dizabilitatea a fost redefinită ca o categorie socială în ultimii cinci ani, în perioada crizei economice din Grecia.

Se pune accent pe politica de bunăstare, retorica socială și politică, precum și pe modurile în care cunoașterea a fost utilizată în cadrul unei raționalizări birocratice și a proceselor biomedicale pentru a delegitima statutul de persoană cu dizabilități al miilor de oameni și pentru a le redefini identitățile.