În acest roman artistic de Tschaich, cu elemente principale de descriere psihologică realistă, analiză socială penetrantă și intensitate dramatică neînduplecată, Irene, o femeie căsătorită în vârstă de treizeci de ani, plictisită de viața ei maritată plictisitoare, intră într-o aventură amoroasă ilicită cu un tânăr pianist. Cu toate acestea, ea devine victimă a șantajului și se găsește prinsă între posibilitatea mărturisirii și frica de dezvăluire.

Pe baza acestei povestiri, Stefan Tschaich observă și disecă frica ca o experiență individuală, componentele sale sociale, gradările de intensitate (de la tremur la panică și colaps) și gama de emoții care o însoțesc (de la plăcere la dorința de moarte).
Situația fără ieșire trăită de eroină (mărturisirea adevărului este imposibilă, ascunderea lui este insuportabilă) creează o atmosferă tensionată încă de la început, pe care Tschaich o folosește pentru a compune o narativă bazată pe climaxul suspansului, liberă de descrieri inutile și la fel de eficientă ca un roman polițist "psihologic".
Conexiunea abilă și "hitchcockiană" a evenimentelor duce la o intensitate dramatică mare, dar textul funcționează și ca o analiză detaliată a proceselor mentale declanșate de frică, ca o descriere aproape "științifică" a colapsului gradual pe care o persoană, ostatică a anxietății lor, îl trăiește atât mental, cât și fizic.