Deși mulți sunt impresionați de recentele crize economice, fenomenul nu este un semn al timpurilor, ci se repetă ciclic pe tot parcursul secolului al XX-lea. Fiecare ciclu se manifestă cu o ferocitate aparte atunci când domnește un mediu de război valutar, provocând falimentul și insolvența victimelor sale, adică țările care au suferit deja consecințele a trei parametri de bază în etape succesive și în agravare, care nu sunt alții decât îndatorarea excesivă a persoanelor fizice și a întreprinderilor, crizele bancare și împrumutul excesiv al guvernului.

În acest context, cele 5 falimente grecești, de la apariția statului grec modern până în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, nu impresionează în mod deosebit liderii politici și economici ai țării respective, nici nu servesc ca lecții care să fie evitate, rezultând în trecerea noastră printr-o altă perioadă care prezintă aproape simptome catastrofale identice, cu rezultatul final actualmente necunoscut.