Trilogia mea "Memoria Focului" s-a născut dintr-o poezie de Constantine Cavafy. Citind marele poet grec din Alexandria, am simțit o provocare: de ce să nu văd lumea prin gaura cheii? De ce să nu scriu despre trecut, să povestesc marea Istorie prin povestea mică? În poezia lui Cavafy, victoria lui Marc Antoniu în Grecia este descrisă de un biet negustor ambulant, călare pe măgarul său, vânzându-și marfa, și nimeni nu-l ascultă. În timpul unui dintre turneele mele ca povestitor, m-am trezit într-o seară în orașul Ourense din Galicia. Un bărbat mă privea încruntat din ultimul rând, fără să clipească: un chip sculptat de câmpie și muncă grea, amărăciune pură. Când lectura s-a încheiat, s-a apropiat încet, cu ochii fixați pe mine, gata să mă jupoaie de viu. Dar nu a făcut-o. Mi-a spus: "Cât de dificil trebuie să fie să scrii atât de simplu."
Eduardo Galeano

"Vânătorul de Povești" este ultima lucrare pe care Eduardo Galeano a pregătit-o, poate ca un cadou pentru cititorii săi, înainte de a părăsi această viață în aprilie 2015. Și este poate cea mai personală; în ea, a ales să rezume temele care i-au marcat viața, gândirea și opera, dar și să-și deschidă neașteptat atelierul, să vorbească despre cum a fost inspirat să-și scrie cărțile, cum și-a construit poetica; și, chiar mai neașteptat, să vorbească despre copilăria sa, călătoria sa, ce însemnau pentru el viața și moartea.

Această carte personală, uneori tandră și uneori amară, întotdeauna împodobită cu umorul său unic și schițele din pana sa, este postfața unei călătorii creative care a celebrat viața; postfața unui poet care a iubit mai presus de toate Omul.