În acest prim volum al studiului monumental în trei volume al său, Hannah Arendt urmărește apariția antisemitismului în istoria iudaismului în Europa Centrală și de Vest și conturează rolul jucat de evrei în dezvoltarea statului național, pe de o parte, și în societatea non-evreiască, pe de altă parte. Odată cu apariția primelor partide antisemite în anii 1870 și 1880, susține Arendt, s-a deschis calea către "soluția finală". Ea consideră Afacerea Dreyfus ca o repetiție generală pentru ceea ce s-a desfășurat în era noastră - prima utilizare distinct modernă/contemporană a antisemitismului ca instrument al politicii publice și a isteriei ca armă politică.